Etimologie
Din latină *invĭtiāre (< vitium, „viciu”).
De la acestă etimologie a cuvântului ,,a învăța” m-am străduit să-mi construiesc strategia mea
de preda în momentul în care m-am îndreptat spre sistemul de învățământ. Acest
cuvânt ,,viciu” poate fi înțeles și în cheia a ceva pozitiv, viciul la baza
fiind ceva de care odata ce te-ai apucat cu greu reușești să te mai lași de el.
Imaginați-vă cum ar arăta lucrurile daca încă de la grădiniță sau școală
primară copilașii ar ,,dobândi’’ acest viciu.
Învățarea văzută ca un viciu poate duce la lucruri mai bune și mult mai
constructive decât sunt acum , atâta timp cât toți cei implicați în acest
proces își doresc cu adevărat o schimbare și toți suntem dispuși să ieșim din
zona noastră de comfort pentru a contribui la modul în care generația de astăzi
se raportează la școală.
Este nevoie de creativitate, de compasiune și de cooperare pentru a
reacționa la provocările societății. Învățarea e cauza generației noastre. După
cum scria Aaron Sorkin, în ,,The West Wing”:
,,Educația
este soluția imediată. Educația este tot. N-avem nevoie de schimbări mici, avem
nevoie de schimbări gigantice, monumentale. Școlile ar trebui să fie niște
palate. Concurența pentru cei mai buni profesori ar trebui sa fie feroce.
Școlile ar trebui să fie incredibil de scumpe pentru guvern și absoult gratuite
pentru cetățeni, la fel ca apărarea națională.”
Din momentul în care mi-am ales meseria de profesor mi-am propus să fiu
acel profesor pe care mi l-aș fi dorit să-l întâlnesc în țoti anii de școală.
Atunci când mă gândesc la toți profesorii pe care i-am avut, din păcate doar
câțiva sunt aceia pe care i-am simțit cu adevărat că își doreau să practice
meseria asta...restul cred ca și-au ales-o poate din întamplare sau pentru că
era ,,cea mai la îndemână’’.
Dacă ne-am opri puțin din acest montagne russe și pe lângă predarea
cunoștințele, respectarea programelor, normelor și în general a tot ce vine
,,de mai sus’’, am avea deschiderea sa ne apropiem de copiii și să le înțelegem
nevoile pe care ei le au, cred ca altfel ar arăta tot acest process de
învățare.
,,În loc să-i învățăm pe copii să
știe, trebuie să-i învățăm să învețe.” (Alex Beard – Născuți pentru a învăță).
Modelele noastre de educație adeseori îi limiteaza pe copii, pregătindu-le
mințile ca pe niște computere care să primească informații de-a gata, fără să
le ofere libertatea de a căuta aceste informații și de a-i învăța cum să le
utilizeze. Acest ultim lucru nu prea se întamplă în sistemul nostru educațional
astfel încât procesul de învățare ,,se
reduce doar la un program de intrări și ieșiri” ( Alex Beard – Născuți pentru a
învăța)
Janet Lansbury a concluzionat în urma unui studiu pe care l-a realizat ,,că
nu există copii răi, ci exista copii ai căror nevoi nu sunt înțelese și nu sunt
satisfacute”. (Janet Lansbury- Nu există copii răi). Aș porni de la afirmația
ei și as adapta-o pentru școală...nu există elevi răi, ci elevi pe care noi nu
reușim să-i întelegem și să ne adaptam activitatea de învățare și pentru ei, în
ritmul lor. În loc să asmuțim copiii unii împotriva celorlalți și să-i obligăm
să îndeplinească niște standarde unice de succes, ar trebui să personalizăm
abordările în funcție de individ și să le permitem să progreseze în propiul
ritm, asigurându-ne că toată lumea învață. Însă întreg acest progres înseamnă
să alocăm mai multe resurse celor care au dificultăți sau nevoi educaționale
speciale, lucru pe care ar trebui să-l facem cu bucurie, nu să-l vedem ca pe o
corvoadă.
Copiii de astăzi își doresc să fie respectati și astfel vor respecta și ei,
vor să fie înțeleși pentru a înțelege și ei, vor să fim mai aproape de ei, fie
că suntem părinți sau profesori. Ca ei să fie mai receptivi la ce ne dorim noi
de la ei cred ca ar trebui ca și noi să fim receptivi la ceea ce le place lor
și astfel am avea o situație win-win. Iar un punct comun ar putea să-l
reprezinte tehnologia. Ea nu este un bau-bau, e doar un instrument pe care în
momentul în care o aplicăm în scopuri umane atunci avem un progres în domeniul
educației. Însă aici ne lovim de reticența unora în ceea ce privește utilizarea
telefoanelor, tabletelor și a diverselor aplicații. Experiența mea de până acum
mi-a demonstrat că atunci când în cardul lecțiior utilizez diverse aplicații,
nu numai că elevii sunt mai captivați și interesați de ceea ce se întamplă, dar
sunt mai motivati să-și însușească partea teoretică pentru a o putea pune în
practică. Iar la nivel de relație profesor-elev se produce o apropiere care în
timp duce la formarea unei relații sănătoase și armonioase, iar procesul de
învățare se derulează cât se poate de natural și firesc, fără presiune.
Unul din scopurile mele este tocmai acesta, ca elevii să învețe să
folosească intrumentele din ziua de azi, să experimenteze cu tablete, sa
încerce activitățile pe telefon și să înteleagă toate aceste instrumente.
Chiar daca sistemul ne este uneori anevoios, să nu uităm că acest sistem
este reprezentat de oameni. Sistemul nu e undeva acolo, sistemul suntem noi,
iar fiecare are un rol și puterea de a-i influența (în bine sau rău)
funcționarea.
