Pe
parcursul vieții înveți de toate. Înveți să trăiești, dar și să mori câte puțin
cu fiecare eșec, cu fiecare renunțare, cu fiecare vis abandonat. Înveți bucuria
de a câștiga, dar și supliciul de a pierde. Înveți să depinzi de oameni, apoi
înveți cum să trăiești fără ei. Înveți să zbori, ca mai apoi să înveți să te
târăști visând la zbor. Înveți cum să ai totul, dar și cum este să nu ai nimic.
Înveți să cari poveri sufletești, iar când nu mai poți, înveți să te debarasezi
de ele. Înveți să aștepți și să amâni, ca mai apoi să renunți…
Vine un moment în viața omului, în care trebuie să se
trezească din rutina și din amorțeala sufletului și să-și evalueze viața, cu
tot ceea ce înseamnă ea:
realizări, eșecuri, fericire, tristețe și oameni... Un moment de sinceritate în
care să înceteze să se mai amăgească. De prea multe ori amânăm acel moment; îl amânăm poate din lipsa de curaj, de dragul unor
oameni pe care îi iubim și care depind de noi, de teama că un nou început nu ne
asigură o reușită sau poate pentru că încă nu suntem pregătiți să abandonăm
drumul care nu ne duce nicăieri și să pornim spre drumuri noi.
Viața trebuie trăită, nu
conjugată la timpul trecut. Ceea ce faci merită tot efortul și riscul. Fie că o
faci bine, fie că nu. Atunci va fi ori o realizare, ori un eșec. Dacă este
eșec, va fi o lecție. Așa că până la urmă toate lucrurile se așează la locul
lor. În viață nu trebuie să ai limite la tot pasul. Nici să lași pe mai încolo.
Nici să te întrebi ce o să spună lumea. Și nu trebuie să te lauzi sau să te
plângi de fiecare dată celor de alături. Trebuie să trăiești, astfel încât
să-ți fie rușine să le povestești aventurile vieții. Dar în același timp, numai
câțiva oameni să știe cât de frumos a fost.
Lasă lucrurile să se
întâmple, trăiește-ți viața cu bune și cu rele, cu lacrimi și zâmbete, cu tot
ce îți oferă pentru că toate au un rost. Iubește-te și lasă-te iubit, iartă dar
nu uita, iar dacă vei cădea, ridică-te și mergi mai departe și nu da nimănui
satisfacția să te vadă la pământ!
Nu uita că ai dreptul să
faci ce vrei cu viața ta, să alegi ce vrei și că nimeni nu are dreptul să te
judece pentru felul în care îți trăiești viața. Să nu îți fie teamă să plângi,
să râzi sau să vorbești deschis despre ceea ce simți, fii sincer cu ceilalți,
dar mai ales fii sincer cu tine și orice vei face, fă-o în așa fel încât să-i
poți privi pe ceilalți cu demnitate, să nu-ți fie rușine cu cine ești.
De fiecare dată când ieși
afară, ridică-ți bărbia, ține fruntea sus și inspiră adânc: soarbe razele de soare, întâmpină-ți prietenii cu un
zâmbet și pune suflet în fiecare strângere de mână. Nu te teme că vei fi greșit
înțeles și nu irosi niciun moment gândindu-te la ce vor spune cei din jur.
Încearcă să îți fixezi ferm în minte ce ți-ar plăcea să faci, apoi, fără să-ți
schimbi direcția, te vei îndrepta direct către scop. Menține-ți atenția asupra
lucrurilor mari și minunate pe care ai vrea să le faci, iar apoi pe măsură ce
zilele trec, te vei folosi, inconștient de oportunitățile necesare împlinirii
dorinței tale.
Gândul e suprem! A gândi înseamnă a crea!
Ridică-ți bărbia, ține
fruntea sus și împlinește-ți dorințele!
Trăiește pur și simplu!
