Anastasia,
Uneori
cei din jur îți vor spune că nu poți.
Că poate dorințele tale sunt mari, îndrăznețe, că visezi
cu ochii deschiși.
Te pot vedea prin niște șabloane și poate vor îndrăzni să
te abată din zborul tău.
Îți vor spune “nu
se cade”, că “nu e locul sau momentul potrivit”, că “ o fată nu face asta” și alte multe
stereotipuri și prejudecăți.
Dar te rog, să nu le dai crezare.
Pentru că tu ai venit pe pământul ăsta să strălucești. Nu
doar să mergi pe pașii altora, ci să-ți faci propria cale.
Fii blândă, dar curajoasă!
Fii demnă, dar îndrăzneață!
Fii directă, dar restectuoasă!
Fii delicată, dar de neclintit!
Pe parcursul vieții vor veni clipe în care poate tot ce
se va întampla în jurul tău o să te copleșească, poate vei simți că nu poți. Că
poate e prea greu. Că nu e nimeni acolo care să te înțeleagă.
Atunci să-ți aduci aminte de mine și de tatăl tău. Și noi
am visat, în tăcere, în umrbă, dar cu aceeiași sete de lumină. Să-ți aduci
aminte că ești făcută din iubire, din luptă, din speranță.
Să nu-ți ceri niciodată scuze pentru felul în care ești.
Să nu te lași pe tine, doar ca să te placă ceilalți. Și în special, să nu-ți
reduci lumina ca să nu deranjezi pe cei care au ales să trăiască în întuneric.
Orice s-ar întâmpla, să mergi pe drumul tău cu fruntea
sus, cu inima deschisă și cu Dumnezeu înainte.
Cu toată dragostea,
Mama și Tata
