Cu toții am
auzit, fie că suntem părinți sau nu, de faptul că de ceva timp încoace ziua de
1 iunie a fost dedicată copiilor din toată lumea. Copiii nu s-au bucurat
dintotdeauna de locul pe care îl ocupă în prezent în societate. În istoria
omenirii, ideea de a le acorda protecție reprezenta cel mult o preocupare a
părinților, nicidecum un obiectiv al societății și instituțiilor sale. Astăzi,
copilul este considerat ca fiind nu o persoană în devenire, ci o personalitate completă
care trebuie tratată cu respect și ale cărui opinii trebuie luate în
considerare.
Odată cu această
noua perspectivă asupra copilului, au fost elaborate o serie de drepturi ale copilului, toate adunate în
Convenția privind Drepturile Copilului. Teoretic, un copil are dreptul la
familie, educație, protecție, informație, nutriție, asistentă medicală, timp
liber și lista continuă până ajungem la 42 de drepturi. Practic, se mai
întâmplă ca în anumite situații/circumstanțe aceste drepturi să nu fie pe deplin
respectate, însă nu despre asta voi face vorbire/scriere acum. Voiam doar să
fac referire la existența acestor drepturi scrise deoarece pornind de la ele,
noi părinții putem adăuga o serie de alte drepturi, nescrise le-aș spune eu, pe
care le-am putea respecta atunci când vine vorba de copiii noștri.
Înșiruirea
drepturilor nescrise la care eu m-am gândit (cel puțin pentru fiică-mea), s-a
produs în timpul unei discuții purtate cu tatăl Anastasiei despre ce activități
să facem de 1 iunie: dacă să
plecăm undeva, parcă am vrea să fie așa ceva foarte drăguț și deosebit, ceva ce
nu am mai făcut până acum, dar care să fie adecvat pentru vârsta ei și am tot
ținut-o așa până într-un moment în care amândoi am conștientizat că pentru ea
putem face un 1 iunie în fiecare zi. Copiii au nevoie în fiecare zi să se simtă
iubiți, ocrotiți, să li se acorde atenție, încredere etc., nu doar într-o dată
anume, o singură zi pe an. Și așa am ajuns la aceste drepturi “nescrise” pe care ne-am promis să le
respectăm zilnic, oricând de dificil ne-ar fi, oricât de obosiți am fi, oricât
de ocupați am fi, oricât de puțină răbdare am avea.
Lista ar fi cam așa. Tu, copila noastră ai dreptul:
-
La
iubire necondiționată
-
La ajutor necondiționat
-
De a fi fericită (indiferent ce ar înseamna
să faci pentru asta)
-
De a cere părinților/bunicilor să
petreacă mai mult timp cu tine (asta dacă nu se întâmplă deja)
-
De
a fi supărată/tristă/fără chef
-
De
a plânge fără să fii judecată pentru asta
-
De
a te împrietenii cu cine consideri tu
-
De
a te juca în fiecare zi după bunul plac
-
De a nu fi umilită atunci când greșesti
-
De a nu fi comparată cu nimeni
-
De
a nu fi jignită
-
De
a primi atenție ori de câte ori ai nevoie (chiar și bonus)
-
De
a fi ținută în brațe pur și simplu fără motiv
-
De
a fi încurajată în tot ce vrei să faci
-
De
a primi complimente zilnic
-
De
a-ți urma visele
-
De
a fi așa cum îți dorești
Evident că lista asta poate continua mult și bine; e ok ca ea
să nu se sfârșească, ci poate doar să fie completată pe măsură ce anii trec
și tu vei crește!
P.S.1: Nu voi pune acum
și lista de îndatoriri/reguli că nu se cade la zi de sărbătoare să vorbim
despre așa ceva
P.S.2: La mulți ani, copii! Să
rămâneți mereu zâmbitori, frumoși și voioși!
