Thursday, 30 September 2021

Tehnologia: inamic sau prieten?

    Cu sau fără ecran la vârstă mica? Și cum facem să limităm accesul copiilor la ceva atât de prezent în viața noastră?
    Tehnologia ne aduce o mulțime de avantaje reale, iar a ține copiii departe de ea pe termen lung nu este cu adevărat nici posibil, nici de dorit. Totuși, în multe familii moderne, copiii, dar și adulții petrec prea mult timp în fața ecranelor, în detrimentul interacțiunii interumane, al jocului liber, al descoperirilor și imaginației.
    Părinții își văd copiii petrecând ore în șir pe dispozitivele lor digitale și sunt prinși la mijloc între sentimentele de mândrie pentru abilitățile lor tehnice precoce, de fericire pentru că își pregătesc copilul pentru viitor, și de teamă pentru efectele încă necunoscute pe care folosirea acestei tehnologii le-ar putea avea asupra creierului, asupra abilităților sociale și a viitorului copiilor. Care este măsura potrivită?
    Tehnologia în sine nu este nici bună, nici rea. Mai degrabă, folosirea tehnologiei cu limitele ei sunt factorii care determină dacă ea are un efect bun sau rău asupra societății. Nu este vina copiilor noștri dacă noi, părinții și profesorii lor, n-am reușit să-i învățăm să-și dozeze timpul petrecut în fața ecranului. Dar, pe de altă parte, suntem prima generație care trebuie să facă acest lucru, neavând alte exemple din generațiile trecute pentru a ne îndruma.
    Ce-i de făcut?! Păi putem folosi însăși tehnologia pentru a ajuta la limitarea ei.
    Cronometrele sunt cei mai buni prieteni ai copilului. Da, știu că este o aplicație pe smartphone-urile lor pentru acest lucru, dar folosirea aplicației înseamnă că, în timp ce încearcă să lucreze, copilul are acces la tehnologia digitală- o atracție irezistibilă spre ineficiență.
    Însă un cronometru simplu nu implică distrageri ale atenției. Încearcă să creezi o atitudine pozitivă față de cronometru. Nu trebuie folosit pentru a pedepsi, ci mai degrabă pentru a anunța momentul trecerii la altă activitate. ,,De ce nu-și pot folosi pur și simplu ceasurile?", ai putea întreba. Pentru că majoritatea copiilor nu poartă ceas. Ei află ora, ați ghicit, folosing smartphone-ul, care ar fi trebuit lăsat deoparte în timpul dedicat temelor.
    Practic, toate activitățile digitale au clasificări sau intrumente de control parental care limitează conținutul și timpul. Limitări de utilizare bazate pe vârstă și pe căutări sigure pot fi instalate pe site-uri ca YouTube, Netflix și pe smart Tv-uri. Folosește-le. Găsești sfaturi excelente despre controlul parental pe www.commonsensemedia.org , www.familysafemedia.com  sau în ,,The Smart Girl"s Guide to Internet Privacy", de V. Blue.  Pentru cei pasionați de cifre, sondaje și statistici găsiți în cartea ,,Copiii erei digitale", unde problema tehnologiei este explicată de dr. Martin L. Kutscher, neurolog pediatru. Cartea prezintă efectele negative ale timpului îndelungat petrecut în fața unui ecran și tot aici sunt oferite și soluții pentru a preveni sau a reduce aceste efecte negative.
    Sigur că aceste instrumente de control parental nu funcționează atunci când copiii sunt în vizită la vreun coleg, prieten. În cel mai bun caz, putem să le dăm propriul nostru exemple și să le educăm abilitățile la vârste fragede, sperând că ele vor fi asimilate și că se vor menține și să păstrăm calmul când nu se întâmplă așa.
    Să avem succes!


Monday, 13 September 2021

Un nou început

     Iubesc toamna! Nu doar pentru simplul fapt că este anotimpul în care mi-am făcut apariția, ci pentru că mi se pare că toamna este mai mult decât un anotimp. Este momentul în care natura este cea mai colorată și mai armonioasă, vremea este nici prea rece, nici prea caldă, iar capriciile parcă sunt ceva mai puțin manifestate decât primăvara.

    Toamna are o semnificație aparte, asta si pentru că acum este momentul în care reîncepe școala. Dacă anul trecut am fost la începutul școlii, anul acesta este unul diferit, dar mai frumos ca niciodată. Mă găsește în parc, plimbându-mă cu Anastasia mea, întâlnindu-mă cu foști elevi care îmi povestesc ce se mai întâmplă în viețișoarele lor blânde și inocente. Trebuie să recunosc că îmi place sentimentul ăsta când elevi sau foști elevi vin cu drag să-mi vorbească...nu cred că m-aș împăca niciodată cu imaginea unui elev care trece pe partea cealaltă de trotuar, doar ca să mă ocolească...sper să nu mi se întâmple vreodată (mi-am promis să fac tot ce ține de mine ca să nu se ajungă aici).

    Totodata îmi privesc copilul și nu pot să nu-mi imaginez cum va fi prima ei zi de grădiniță, prima ei zi de școală. Pentru mine, fiecare început de școală este emoționant, însă atunci cred ca voi simți o emoție compleșitoare; acum doar mă gândesc și deja mi se face pielea de găină.

    La început de an școlar, un an în care nu voi fi în clasă alături de ai mei elevi, îmi doresc mai mult ca oricând o schimbare: să fim mai atenți la sufletele din fața noastră, să nu ne mai raportăm doar la cunoștințele pe care ei ar trebui să și le însușească; să nu le mai cerem atât de mult, dacă noi la rândul nostru nu oferim prea mult.

    Să fie un an școlar cu multă interacțiune fizică (la școlile de stat online-ul e o treabă complicată), mai multe zâmbete, mai multe îmbrățisări, mai multă empatie și întelegere...apoi treaba cu achizițiile va fi ca și rezolvată!

    





Gânduri către Anastasia

  Anastasia, Uneori cei din jur îți vor spune că nu poți. Că poate dorințele tale sunt mari, îndrăznețe, că visezi cu ochii deschiși. ...