Nu este nimic rușinos la
un copil care strigă sau e foarte agitat. Acesta plânge sau strigă pentru că
vrea atenție, țipă pentru că vrea să doarmă sau simte nevoia unor limite mai
ferme sau mai consecvente. Acest tip de comportament al copilului reprezintă
strategia lui de a-și testa independența aflată în proces de dezvoltare rapidă.
Nu se pune problema că
disciplina nu ar fi necesară la copii. Așa cum spunea Magda Gerber, ,,lipsa
disciplinei nu este bunătate, este neglijență”. Secretul pentru o educare sănătoasă
și eficientă este chiar atitudinea noastră.
Încă din perioada de
bebelușeală se pot dobândi anumite abilități de parenting care vor avea ca
rezultat autoritatea sinceră, directă și plină de empatie pe care se vor baza
copiii noștri în anii următori.
Janet Lansbury, în cartea
sa ,,Cum să educăm copiii mici cu respect și blândețe”, enumără câteva sugestii pe care le putem urma
astfel încât copiii noștri să se dezvolte cât mai armonios:
-
Să începem cu un mediu previzibil și cu
așteptări realiste
-
Să nu ne temem și să nu luăm personal
comprtamentul inadecvat
-
Să răspundem imediat și cu calm
-
Să le vorbim la persoana întâi
-
Fără pauze cu trimis în camera lui
-
Să nu pedepsim copilul pentru că plânge
-
Iubirea noastră trebuie să fie
necondiționată
-
Plesnitul niciodată!!!!!!
Să ne iubim copilul nu înseamnă să-l facem fericit în
orice moment și să evităm luptele pentru putere. Adesea înseamnă să facem ceea
ce ni se pare cel mai dificil:
să
spunem NU și să vorbim serios.
