Oamenii sunt animale sociale. Vrem să ne integrăm, să creăm legături cu
ceilalți, să câștigăm respectul și aprobarea semenilor noștri. Aceste tendințe
sunt esențiale supraviețuirii. În cea mai mare parte a istoriei evoluției
umane, strămoșii noștri au trăit în triburi. Separarea de trib a unui memebru,
sau mai grav, alungarea lui, echivala cu o condamnare la moarte.
Un citit dintr-un serial super cunoscut (Urzeala tronurilor) spune așa
,,Lupul singuratic moare, dar haita supraviețuiește”.
Pe de altă parte, cei care
colaborează și creează legături cu semenii se bucură de mai multă siguranță și
au acces la resurse. În consecință, una dintre cele mai profunde năzuințe umane
este apartenența la grup. Această preferință exercită o puternică influență
asupra comportamentului nostru.
Nu ne alegem obiceiurile
desprinse la vârste fragede, ci le imităm. Urmăm reguli transmise de la
prieteni și familie, școală, comunitate sau societate înn general. Toate aceste
culturi și comunitățile au propriile așteptări și standarde - când și dacă
trebuie să te căsătorești, câți copii trebuie să ai, care ocazii trebuiesc
sărbătorite etc. În multe privințe, aceste norme sociale sunt cârme invizibile,
care ne influențează comportamentul zi de zi. Îți sunt întipărite în memorie,
chiar dacă nu te gândești la ele. Deseori imităm obiceiurile mediului nostru
cultural fără să le analizăm, fără să le punem la îndoială, uneori chiar fără
să ni le amintim.
De cele mai multe ori, a
merge cu valul nu pare a fi o povară. Cu toții vrem să aparținem unui grup.
Dacă am crește într-o familie care ne-ar
recompensa pentru abilitățile noastre într-un sport, atunci acest sport
o să ni se pară atrăgător. Dacă am lucra într-un mediu în care toată lumea
poartă costume elegante, atunci vom fi tentați să ne cumpărăm și noi unul. Dacă
prietenii noștri folosesc o glumă ,,de-a lor” sau o expresie anume,
vom dori să le folosim și noi, pentru a ne putea identifica grupului. Și uite
așa, un comportament devine atrăgător dacă ne ajută să ne integrăm.
Cum facem să nu ne pierdem pe noi în tot procesul ăsta?
Ideal ar fi să ne integrăm într-un mediu în care comportamentul pe care vrem să
ni-l însușim este considerat normal și dacă avem deja ceva în comun cu grupul.
Comportamentul tribului are tendința de a inhiba dorința comportamentală a noastră. De
multe ori preferăm să urmăm turma într-o direcție greșită, decât să mergem pe
calea corectă de unii singuri. Dacă un comportament ne asigură respectul,
aprobarea și aprecierea celor din jur, ni se pare atrăgător. Și uneori, parcă
ne străduim prea mult să facem parte din niște grupuri care nu ni se potrivesc,
și totuși tragem cu dinții să fim acolo. Asta până într-un moment, când
realizăm că este foarte în regulă să mergem pe un drum al nostru, doar cu
oamenii care rezonează cu noi, și sunt acolo pentru noi cum și noi suntem
pentru ei.
Esențial nu este să te placă toți cei cu care
interacționezi, ci să te placi tu. La sfârșitul zilei, oricât de grea sau
ușoară a fost, să fii mulțumit de tine și de ce ai facut. Iar dacă nu suntem
mulțumiți, următoare zi o luăm de la capăt și cu siguranță va fi mai bine!
Să fim buni cu noi înșine! Nimeni altcineva nu va fi!
Bibliografie:
James
Clear - Atomic Habits
Gabor
Mate - Mitul normalității
