Cărțile de parenting ne
învață să reflectăm, nu să lăudăm ceea ce vedem: ,,ai desfăcut șireturile”, ,,ai așezat jucăriile în cutie’. Să recunoaștem și să împărtășim
plăcerea pe care i-o procură copilului propria sa reușită. Ar trebui să ne
abținem să adăugăm o judecată evaluatoare, ce nu ajută la construirea stimei de
sine, din contră are un efect contrar.
Acest ,,bravo” rostit de n ori nu îi încurajează pe copii și îi
face să se simtă mai puțin siguri pe ei. Astfel se crează un cerc vicios, cu
cât laudele sunt sporite, cu atât copiii par să aibă mai multă nevoie de ele, prin urmare îi lăudăm și mai mult. Iar
acești copii vor deveni niște adulți care au nevoie să-i mângâie cineva pe cap
și să le spună că e bine ce au făcut și cu siguranță niciun părinte nu-și
dorește asta pentru copilul lui.
Când folosim cuvinte care recunosc efortul copilului
îi transmitem acestuia că dobândirea aptitudinilor este un process care se
produce cu timpul: ,,te străduiești să te legi la șireturi”. Însă atunci când spunem ,,bravo”, vorbim despre un rezultat, nu despre
efortul necesar pentru a-l obține. Și mai rău, ,,Ești așa de deștept’ transmite mesajul că acel copil a
realizat ceva doar datorită inteligenței sale, nu eforturilor.
Din experiența mea,
trebuie să recunosc că este foarte dificil să nu-i spui copilului ,,bravo” dacă acesta a realizat ceva cât de
mic. Pentru mine era aproape instinctual dacă un elev rezolva un exercițiu
corect sau îmi oferea un răspuns adecvat la întrebarea adresată să nu-l ,,răsplătesc” cu un ,,bravo”. Însă dacă ne dorim ca ai
noștri copii să crească și să se dezvolte sănătos din punct de vedere emoțional
și noi părinții trebuie să ne schimbăm și să ne adaptăm comprtamentul în raport
cu ei.
Schimbarea începe de la
noi părinții!
*de lecturat Alfie
Kohn ,,Five Reasons to stop saying Good Job”
No comments:
Post a Comment