Un nou început

     Iubesc toamna! Nu doar pentru simplul fapt că este anotimpul în care mi-am făcut apariția, ci pentru că mi se pare că toamna este mai mult decât un anotimp. Este momentul în care natura este cea mai colorată și mai armonioasă, vremea este nici prea rece, nici prea caldă, iar capriciile parcă sunt ceva mai puțin manifestate decât primăvara.

    Toamna are o semnificație aparte, asta si pentru că acum este momentul în care reîncepe școala. Dacă anul trecut am fost la începutul școlii, anul acesta este unul diferit, dar mai frumos ca niciodată. Mă găsește în parc, plimbându-mă cu Anastasia mea, întâlnindu-mă cu foști elevi care îmi povestesc ce se mai întâmplă în viețișoarele lor blânde și inocente. Trebuie să recunosc că îmi place sentimentul ăsta când elevi sau foști elevi vin cu drag să-mi vorbească...nu cred că m-aș împăca niciodată cu imaginea unui elev care trece pe partea cealaltă de trotuar, doar ca să mă ocolească...sper să nu mi se întâmple vreodată (mi-am promis să fac tot ce ține de mine ca să nu se ajungă aici).

    Totodata îmi privesc copilul și nu pot să nu-mi imaginez cum va fi prima ei zi de grădiniță, prima ei zi de școală. Pentru mine, fiecare început de școală este emoționant, însă atunci cred ca voi simți o emoție compleșitoare; acum doar mă gândesc și deja mi se face pielea de găină.

    La început de an școlar, un an în care nu voi fi în clasă alături de ai mei elevi, îmi doresc mai mult ca oricând o schimbare: să fim mai atenți la sufletele din fața noastră, să nu ne mai raportăm doar la cunoștințele pe care ei ar trebui să și le însușească; să nu le mai cerem atât de mult, dacă noi la rândul nostru nu oferim prea mult.

    Să fie un an școlar cu multă interacțiune fizică (la școlile de stat online-ul e o treabă complicată), mai multe zâmbete, mai multe îmbrățisări, mai multă empatie și întelegere...apoi treaba cu achizițiile va fi ca și rezolvată!