Normele sociale...bată-le vina!

 

            Oamenii sunt animale sociale. Vrem să ne integrăm, să creăm legături cu ceilalți, să câștigăm respectul și aprobarea semenilor noștri. Aceste tendințe sunt esențiale supraviețuirii. În cea mai mare parte a istoriei evoluției umane, strămoșii noștri au trăit în triburi. Separarea de trib a unui memebru, sau mai grav, alungarea lui, echivala cu o condamnare la moarte.

        Un citit dintr-un serial super cunoscut (Urzeala tronurilor) spune așa ,,Lupul singuratic moare, dar haita supraviețuiește”.

          Pe de altă parte, cei care colaborează și creează legături cu semenii se bucură de mai multă siguranță și au acces la resurse. În consecință, una dintre cele mai profunde năzuințe umane este apartenența la grup. Această preferință exercită o puternică influență asupra comportamentului nostru.

          Nu ne alegem obiceiurile desprinse la vârste fragede, ci le imităm. Urmăm reguli transmise de la prieteni și familie, școală, comunitate sau societate înn general. Toate aceste culturi și comunitățile au propriile așteptări și standarde - când și dacă trebuie să te căsătorești, câți copii trebuie să ai, care ocazii trebuiesc sărbătorite etc. În multe privințe, aceste norme sociale sunt cârme invizibile, care ne influențează comportamentul zi de zi. Îți sunt întipărite în memorie, chiar dacă nu te gândești la ele. Deseori imităm obiceiurile mediului nostru cultural fără să le analizăm, fără să le punem la îndoială, uneori chiar fără să ni le amintim.

          De cele mai multe ori, a merge cu valul nu pare a fi o povară. Cu toții vrem să aparținem unui grup. Dacă am crește într-o familie care ne-ar  recompensa pentru abilitățile noastre într-un sport, atunci acest sport o să ni se pară atrăgător. Dacă am lucra într-un mediu în care toată lumea poartă costume elegante, atunci vom fi tentați să ne cumpărăm și noi unul. Dacă prietenii noștri folosesc o glumă ,,de-a lor” sau o expresie anume, vom dori să le folosim și noi, pentru a ne putea identifica grupului. Și uite așa, un comportament devine atrăgător dacă ne ajută să ne integrăm.

          Cum facem să nu ne pierdem pe noi în tot procesul ăsta? Ideal ar fi să ne integrăm într-un mediu în care comportamentul pe care vrem să ni-l însușim este considerat normal și dacă avem deja ceva în comun cu grupul.

          Comportamentul tribului are tendința de a inhiba dorința comportamentală a noastră. De multe ori preferăm să urmăm turma într-o direcție greșită, decât să mergem pe calea corectă de unii singuri. Dacă un comportament ne asigură respectul, aprobarea și aprecierea celor din jur, ni se pare atrăgător. Și uneori, parcă ne străduim prea mult să facem parte din niște grupuri care nu ni se potrivesc, și totuși tragem cu dinții să fim acolo. Asta până într-un moment, când realizăm că este foarte în regulă să mergem pe un drum al nostru, doar cu oamenii care rezonează cu noi, și sunt acolo pentru noi cum și noi suntem pentru ei.

Esențial nu este să te placă toți cei cu care interacționezi, ci să te placi tu. La sfârșitul zilei, oricât de grea sau ușoară a fost, să fii mulțumit de tine și de ce ai facut. Iar dacă nu suntem mulțumiți, următoare zi o luăm de la capăt și cu siguranță va fi mai bine!

Să fim buni cu noi înșine! Nimeni altcineva nu va fi!

 

 

 

Bibliografie:

James Clear - Atomic Habits

Gabor Mate - Mitul normalității