Mai colaborăm și noi?!

 

Pare că dintotdeauna a fost altfel. Adulții le spun copiilor ce să facă și-i obligă să facă așa. Dreptatea e a celor puternici. Bătaia e ruptă din rai. Fă cum spun eu, nu cum fac eu. Pe copii trebuie să-i vezi, nu să-i auzi.

            Cu toate acestea, alături de alte categorii oprimate de-a lungul istoriei – femeile, persoanele de culoare -, copiii au câștigat mult teren. De o vreme încoace, copiii au posibilitatea de a alege. Sunt oameni adevărați. Sunt importanți. Iar ei știu asta.

            Unii dintre observatorii societății occidentale nu sunt foarte entuziasmați de îmbunătățirea statutului copiilor, atrăgând atenția cu îngrijorare asupra a ceea ce ei percep ca fiind caracterul lipsit de respect și de cuviință al copilului modern. Aceștia deplâng ,,adultificarea” copiilor și-i desconsideră pe părinții care nu dețin suficient control. Ei duc dorul vremurilor ,,bune” de altădată, când rolurile erau clare, copiii știau unde le era locul și dacă aplicai o corecție binemeritată nu erai dat pe mâna autorităților.

            Pe de altă parte, există și cei care nu sunt tocmai convinși că vremurile bune de altădată au fost atât de grozave pe cât sunt descrise. Ei și-au dat seama că puterea și dreptatea nu se suprapun perfect. Recunosc acum că nuiaua era un instrument de învățare inutil și chiar contraproductiv, că bătaia era un mod destul de drastic de a-ți impune punctul de vedere și că a crește un copil înseamnă mai mult decât a aplica o strategie a recompenselor și pedepselor. Ei cred că dacă le permitem copiilor să aibă un cuvânt de spus în treburile care-i privesc în mod direct, asta poate constitui, de fapt, pentru ei o bună pregătire pentru societatea de azi.

            Așadar, în privința creșterii copiilor, mulți părinți suntem un pic nelămuriți cum ar trebui să procedăm în zilele noastre. Suntem împotmoliți în acea zonă gri care se află la granița dintre permisivitate și autoritarism. Ne dorim să avem un copil independent, dar nu și dacă acesta va lua decizii greșite. Vrem să fim  blânzi și relaxați, dar nu și dacă rezultatul acestei atitudini va fi un copil neascultător și lipsit de respect. Vrem să evităm să fim prea insistenți și autoritari, dar nu și dacă asta ne va transforma copilul într-unul nemotivat și apatic. Vrem să avem o relație bună cu copilul nostru, dar nu și dacă asta înseamnă să fim luați de fraieri. Nu vrem să țipăm, dar ne dorim să fim ascultați.

            Totul se rezumă la echilibru, dar echilibrul pare uneori atât de fragil, atât de greu de atins.

            Din fericire, există ceva ce putem face, și anume putem COLABORA. Putem crea un parteneriat în care ingredientul principal este COLABORAREA, și nu puterea. Un parteneriat care ne va ajuta pe noi și pe copiii noștri să lucrăm împreună ca aliați – ca membri ai aceleași echipe,- nu ca adversari.

            Iar in acest parteneriat, conform dr. Ross W. Green, ar trebui să avem în vedere câteva lucruri:

1.      Copilul are nevoie de libertate pentru a-și forma și afirma identitatea fără să se simtă ca un dezastru iminent în cazul în care ar mai avea de făcut mici corecții pe parcurs. Dacă îi îngădui acest lucru, ești un părinte bun. Dacă exagerezi cu reacțiile sau dacă-l ții prea din scurt, copilul nu va avea loc să evolueze.

2.      Copilul are nevoie ca, măcar din când în când, să facă propriile greșeli și să învețe de pe urma lor. Ești un bun părinte atunci când îi permiți acest lucru. Dacă încerci prea mult să controlezi rezultatul sau dacă îl judeci prea aspru atunci când se împiedică, orice greșeală i se va părea majoră și nu va putea să tragă învățămintele necesare.

3.      Copilul are nevoie să-și poată direcționa singur barca atunci când ajunge în ape mai agitate. E nevoie, de asemenea, să-l supraveghezi atent atunci când face acest lucru. Dacă nu ești lângă el, s-ar putea scufunda. Dacă îi arunci un colac de salvare de la primul semn al unei ezitări, nu va învăța niciodată să înoate. Dacă e capabil să-și direcționeze barca destul de îndemânatic, vei începe să ai încredere în el.

4.      Copilul trebuie să știe că-i ești aproape, că poți să-l ajuți în cazul în care nu se va descurca de unul singur.

                                                                       Dr. Ross W. Greene - ,,Cum să creștem ființe umane”

 

            Acest parteneriat ne va ajuta să clădim o relație avantajoasă pentru amândoi, care să ne ofere amândurora spațiu, să ne dezvolte, care să-i asigure copilului baza solidă de care are nevoie pentru ca într-o zi să-și desfacă aripile și să-și ia zborul.