Jurnalul Anastasiei (fragment)

 

           În weekendul care tocmai s-a încheiat, ne-am gândit ( eu și taică-to) că ar fi momentul prielnic pentru o vizită la niște dragi prieteni pe care nu i-am văzut de ceva timp. Zis și făcut!

            Trebuie să știi că atunci când planifici o astfel de vizită, mai întâi pui totul pe hârtie: ce haine să-ți pun, creme, scutece, încălțări, jucării pentru mașină, gustărele și uite așa lista parcă e interminabila; și chiar și așa sunt șanse să uiți ceva în haosul efectiv al plecării, dar bine că nu mergem în pustietate.

            Ora de plecare se stabilește musai dupa orarul tău de somn, astfel încât pe durată drumului, tu să te poti odihni, uite așa mai fentăm puțin o eventuală plictiseală de jucăriile din mașină și de statul în scaunul auto. Doar că socoteala noastră nu s-a potrivit cu planul tău; somnul tău a fost unul mai de durată, ceea ce ne-a stresat și mai tare pentru că ne gândeam cu muuuultă emoție la somnul de noapte: acum fie ce o fi, o noapte nedormită în plus sau în minus, tot acolo suntem.

            Țin să-ți specific faptul că este prima dată când urmează să petreci atât de mult timp în compania altui copilaș apropiat de vârsta ta. Ajunși la casa prietenilor, ai făcut de îndată cunoștință cu micuța lor: v-ați zâmbit timid, apoi ați avut o tentativă să va luați de mânuță, dar a fost oprită de apariția câinelui (probabil curios și el să te cunoscă) și amândouă l-ați salutat cu un simpatic ham-ham. Urma apoi să descoperiți împreună și restul regnului animal, precum co-co, mu-mu sau oc-oc.

            Îmi dădusem seama încă de când ai început să frecventezi locul de joacă, de faptul că ești o fetiță sociabilă căreia îi place să stea alături de alți copilași și să faceți diverse împreuna. Însă modul în care ai interacționat cu Cezara, mi-a demonstrat încă o dată asta: nu ați ajuns să va certați pe jucării, nu ați plâns pentru că v-ați împins sau lovit în vreun fel, nu ați fost foarte deranjante de faptul că vă luați una alteia jucăriile ( nu știu cum se face că vouă vă vine chef să va jucați fix cu jucăria pe care o are celălalt copilaș, deși până atunci și uitaserăți că o aveți în arsenalul de jucării). În schimb, v-ați antrenat una pe cealaltă în tot felul de lucruri: joacă în piscina cu bile, urcatul și coborâtul scărilor de câteva ori (că deh trebuie să ne menținem și noi cumva în formă), datul pe tobogan, imitatul animalelor, gătitul rățuștei în mini-cuptorul cu microunde .

            Toate bune și frumoase, până în momentul în care a venit ora de culcare. Încă de când am plănuit plecarea, asta a fost emoția/stresul/panica cea mai mare: somnul de noapte în alt loc decât în pătuțul tău. După o zi așa încărcată și cu joacă multă aș fi pariat că oboseală ș-ar spune cuvântul și te-ar ajuta în procesul de adormire, însă nu a fost chiar așa; la un moment dat, după ce ai analizat atent fiecare colțișor al camerei, fiecare centimetru al pătuțului ai dormit. Dar nu pentru mult timp, căci la nici 2 ore distanță ai fost trează și cu un chef fantastic de joacă; acum te-am înțeles perfect de ce: tu obișnuită să dormi singură în camera și patul tău, deodată te-ai trezit cu noi în cameră și mai mult decât atât și cu noi în “patul” tău, iar pentru tine asta s-a tradus în ,,Hei, e timpul pentru joacă, nu-i rost de dormit!’’.  Mai un legănat, mai un plimbat în brațe, până la urmă am trecut și de noaptea asta, noi mai nedormiți, iar tu cu același chef nebunesc de joacă.

            După o dimineață frumoasă tare și pentru voi ( v-ați continuat joaca), și pentru noi mămicile ( am fugit la niște cumpărături), sperăm că și pentru tați ( ați rămas în grija lor), a urmat să faceți cu rândul la masa de prânz, iar apoi plecarea înapoi spre casă. De data asta, planurile ni s-au sincronizat: ai dormit aproape tot drumul, respectându-ți programul de somn, iar la momentul la care îți scriu, tu dormi deja de o oră. Sper la o noapte mai liniștită și odihnitoare!

            Trăgând linie, a fost experiență cu de toate, a fost minunat să observ cum te joci împreună cu Cezara și cum va întărâtați (în sensul bun) una pe cealaltă, și totuși nu pot să nu mă întreb: când ați crescut așa de repede și cum ați învățat să faceți atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt?!