Toată ideea cu blogul a apărut acum un an, în urma unor
zile în care simțeam nevoia să mai fac ceva pe lângă îngrijirea Anastasiei,
pregătirea meselor ei, joaca, scosul afară și toate cele.
De ceva
timp începusem să citesc tot mai mult despre creșterea copiilor, urmăream
câteva podcasturi care abordau teme precum parenting, educație și cam orice
avea legătură cu omuleții mici și chiar mai mari.
A urmat
înscrierea în programul de parenting al Uraniei Creme, program care vine cu o
nouă metodologie în ajutorul părinților care vor să-și educe diferit copilașii,
iar prin diferit mă refer altfel decât am fost fiecare dintre noi crescuți.
Schimbarea începe mai întâi cu noi părinții, ca mai apoi să le putem insufla și
celor mici/mari un anumit comportament și anumite principii de viață.
Pe
măsură ce citeam, am început să salvez in schițele telefonului diverse idei pe
care le întâlneam în cărți/podcasturi/cursuri, și ulterior le-am dezvoltat
adăugând pe ici pe colo și câteva experiențe personale.
Până în
prezent, majoritatea articolelor au fost despre cum putem să ne creștem copiii
astfel încât ei să devină oameni puternici, echilibrați care vor ști să facă
cele mai bune alegeri pentru ei. Odată cu revenirea la școală, probabil voi
aborda și teme legate de sistemul de învățământ de la noi; iar asta o voi
face prin prisma meseriei de profesor, dar și a celei de părinte.
Am ales
ca postarea articolelor să fie săptămânal, în fiecare zi de luni, întrucât
într-o zi de luni însorită, am întâlnit-o pe Anastasia și de atunci viața a
căpătat altă culoare...practic e un curcubeu!
Exercițiul
de a scrie aici m-a ajutat să văd că nu sunt singura care încearcă să facă
lucrurile un pic altfel, deși uneori este dificil să le faci față celor din
exteriorul familiei care știu întotdeauna mai bine decât noi cum să procedăm
când vine vorba de cea mică. Conștientizând care este scopul meu și drumul pe
care l-am ales pentru fetița mea, nimeni și nimic nu mă poate întoarce din
drum. Am și norocul că tatăl Anastasiei este pe aceeași lungime de undă cu mine
și împreună am convenit asupra modului în care o creștem pe micuță.
Dacă ar
fi să inserez un paragraf pentru mulțumiri, cred că el ar arăta așa:
-
mi-as oferi mie un mulțumesc pentru că
am găsit curaj să ma reîntorc la o veche pasiune, scrisul
-
un mulțumesc ar fi pentru Anastasia
întrucât m-a ales să-i fiu mamă și în fiecare zi mă învață cum să fiu cea mai
bună mamă pentru ea
-
un
mulțumesc pentru tatăl Anastasiei, cel care este întotdeauna primul cititor al
articolelor (bine, aș avea o sumedenie de motive pentru care să-i mulțumesc,
însă nu aici)
-
și
un mulțumesc pentru tine, cea/cel care îmi citești articolul, iar prin
intermediul “vizitei” tale aici, mă încurajezi de fiecare dată să scriu în
continuare
În loc de concluzie, las aici câteva cifre:
365
de zile ale blogului
30
de articole scrise
1 an și 5 luni cu Anastasia
No comments:
Post a Comment