Care
sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă copilul tău?!; frumos, blând,
agreabil, loial, răbdător, creativ, independent, prietenos, echilibrat, darnic,
sociabil...și lista ar continua la nesfârșit.
Crezi
că aceasta este o fișă a postului pe care ar trebui să o îndeplinească copilul
tău? Dacă tu ai trăit în copilărie într-o familie căreia ai simțit că-i aparții
doar după o mie și una de condiții, crezi că nici copilul tău nu se simte că
aparține cu adevărat familiei tale decât dacă se încadrează în lista
calităților de mai sus? Tu ai învățat că trebuie să te străduiești din
răsputeri să fii văzut, auzit și simțit de adulții care te-au crescut; inconștient
ajungi să aplici aceeași strategie în relație cu copilul tău. Undeva, în mintea
ta, s-a cuibărit ideea că iubirea și apartenența nu se primesc ușor și, prin urmare,
nici nu se dăruiesc ușor. Ți s-a inoculat ideea că viața este o luptă și că tu
trebuie să te lupți ca să fii cel mai bun, să fii învingător, să răzbați, și
numai așa vei fi iubit și acceptat, numai așa îți vei fi câștigat dreptul la
apartenență. Copilul vine pe lume pentru a crește frumos, a se dezvolta, a
trăi, a iubi și a-și exprima sentimentele. El nu trebuie să dovedească nimănui
nimic.
Nu
facem copii pentru a avea sprijin la bătrânețe. Eliberează-te de această
credință împământenită conform căreia copilul trebuie să-ți dea o cană de apă
la bătrânețe. Dar soțul/soția/barmanul ce face? De ce trebuie musai copilul
să-ți dea apă? Dar poate nu ți-e sete!
Lăsând
gluma la o parte, gândește-te serios că nu vrei să fii o povară pentru copilul
tău. Nu te gândi să-ți fie doar ție bine. Nu faci un copil pentru a avea o
persoană la discreție care să te servească și să te îngrijească atunci când tu
ai nevoie. Iubește-ți și respectă-ți copilul fără a impune condiții. Atrage-ți
iubirea și respectul copilului tău, iar acesta îți va întoarce sprijinul cu
iubire atunci când vei avea nevoie.
Tu
îți dorești ca el să zboare și să se așeze acolo unde îi este lui mai bine,
acolo unde se simte fericit, alături de familia pe care și-o va forma.
Dăm
viață copiilor pentru a duce viața mai departe. Nu pentru a deveni ceea ce nu
am fost noi. Nu pentru a prelua eșecurile noastre și a obține succesul acolo
unde noi nu am ajuns.
Așadar,
nu-ți impune ca părinte să modelezi toate aceste calități din lista de mai sus
la copilul tău. Copilul tău este unic și va avea un set de calități native, va
dobândi aici, alături de tine ca părinte, alte calități, dacă tu vei fi modelul
lui de viață, de iubire, încredere și curaj.
Copilul
își iubește părinții necondiționat; chiar și atunci când este criticat și certat,
copilul nu încetează să-și iubească părinții. El nu-și va urî părinții, ci se
va urî pe sine. Dezvoltarea armonioasă a copilului își are rădăcinile în
dezvoltarea emoțională construită în copilărie. Acei copii care sunt pedepsiți și
certați adesea nu-și vor învinovății părinții, ci vor continua să-i iubească
necondiționat, crezând că ei, copiii, sunt problema și că merită să fie
pedepsiți.
Fondul
emoțional sănătos al copilului pornește de la atenția și iubirea părinților, de
la protecția adulților care îl iau în serios, îl iubesc și îl ajută să se
orienteze. Copilul este oglinda comportamentelor din familia în care crește.
Surse:
Cristina Ștefan – Fii părintele
pe care și-l dorește copilul tău!
No comments:
Post a Comment