Cum gândesc părinții vs. cum gândesc copiii

 

A fi părinte este una dintre experinețele minunate pe care viața le oferă. Aduce fericire, iubire, mândrie, veselie în viața noastră și scoate la iveală tot ce este mai bun în noi. În același timp însă, ne poate pune la încercare răbdarea și capacitatea de a face față frustrării, neputinței. Uneori, calitatea de părinte scoate la iveală emoții de furie și comportamente agresive. Toți părinții, indiferent de locul în care trăiesc, de situația lor financiară, de statutul socio-educațional, au aceleași frământări interioare, pentru că își doresc tot ce este mai bun pentru copilul lor.

Dar cum tot ce este mai bun are o rețetă diferită pentru fiecare copil, nu există o culme de atins care să îndeplinească idealul de educație.

Ce face de obicei părintele?

-         Se agită, se învinovățește, se înfurie, se enervează, se precipită, critică, ceartă, analizează, se răstește, ține predici, pretinde, compară.

Ce face copilul?

-         Plânge, râde, aleargă, se cațără, chicotește, sare, descoperă, aruncă o pietricică, se rostogolește, se joacă, se împinge, dă cu umărul.

Părintele conștient și implicat este acela care:

-         Nu strivește, ci permite

-         Nu trage cu forța, ci ridică

-         Nu calcă în picioare, ci modelează

-         Nu dictează, ci învață

-         Nu pretinde, ci întreabă amical

-         Nu ascunde, ci surprinde

-         Nu acuză, ci face observații

-         Nu lovește, ci explică

-         Nu forțează, ci inspiră

-         Nu umilește, ci atrage atenția

-         Nu este indiferent, ci se implică

-         Nu amenință, ci pune limite

-         Nu disprețuiește, ci oferă înțelegere

-         Nu pune în pericol, ci protejează

-         Nu pretinde iubire, ci oferă iubire

-         Nu impune, ci oferă variante

-         Nu jignește, ci respectă

-         Nu este victimă, ci învingător

-         Nu disciplinează, ci corectează

-         Nu insistă, ci se face înțeles

-         Nu învinovățește, ci își asumă

-         Nu urăște, ci iartă

-         Nu judecă, ci evaluează

-         Nu agită, ci calmează

-         Nu exagerează cu controlul, oferă încredere

-         Nu le face pe toate, ci responsabilizează

-         Nu sperie, ci încurajează

-         Nu pretinde că le știe pe toate, ci învață

 

Surse:

https://allaboutparenting.ro/

Cristina Ștefan – Fii părintele pe care și-l dorește copilul tău!