Omenirea se confruntă cu
revoluții fără precedent, toate poveștile noastre vechi se transformă, iar până
în clipa de față nu a apărut nici o poveste nouă care să le înlocuiască. Cum
putem să ne pregătim noi înșine și pe copiii noștri pentru o lume cu asemenea
transformări fără precedent și incertitudini radicale? Ce ar trebui să-l
învățăm pe copil ca să-l ajutăm să supraviețuiască și să o ducă bine în lumea
secolului XXII? Ce fel de abilități îi vor fi necesare ca să obțină un loc de
muncă, să înțeleagă ce se petrece în jurul său și să-și găsească drumul în
labirintul vieții?
În
prezent, parcă prea multe școli se axează pe acumularea de informații. În
trecut avea o logică treaba asta, fiindcă informațiile erau puține. Însă în secolul
XXI suntem asaltați de un volum enorm de informații, pe care nimeni nu prea o
mai poate bloca sau opri. Acum dacă ai un smartphone, poți să-ți petreci mai
multe vieți doar citind Wikipedia, urmărind conferințe TED și urmând cursuri
online.
Într-o
asemenea lume, ultimul lucru pe care trebuie să-l ofere un profesor elevilor
săi este mai multă informație. Deja au parte de mult prea multă. În schimb,
oamenii au nevoie de abilitatea de a interpreta această informație, de a
distinge între ceea ce este important și ceea ce nu este important și, mai
presus de orice, de a îmbina mai multe fărâme de informație într-o imagine de
ansamblu asupra lumii.
Așadar,
ce ar trebui să predăm? Mulți experți în pedagogie susțin că școlile ar trebui
să înceapă să predea ,,cei patru C” - gândire critică, comunicare, colaborare și
creativitate. În linii mari, școlile ar trebui să reducă rolul abilităților
tehnice și să pună accent pe abilități de ordin general necesar în viață. Cea
mai importantă dintre toate va fi abilitatea de a face față schimbării, de a
învăța lucruri noi și de a-ți păstra echilibrul mintal în situații neobișnuite.
Ca să ținem pasul cu lumea anilor viitori, va trebui nu numai să inventăm
metode și idei noi de predare-învățare, iar mai presus de orice, va trebui să
ne reinventăm la nesfârșit.
Ca
să supraviețuim și să prosperam într-o asemenea lume, vom avea nevoie de foarte
multă flexibilitate mentală și de rezerve însemnate de echilibru emoțional. Va
trebui să renunțăm la unele lucruri pe care le stăpânim cel mai bine și să ne
simțim în largul nostru în necunoscut. Din păcate, este mult mai dificil să-i
învățăm pe copii să accepte necunoscutul și să-și păstreze echilibrul mental
decât să-i învățăm o ecuație din matematică. Nu putem învăța flexibilitatea citind
o carte sau ascultând o conferință.
Yuval
Noah Harari afirmă în cartea sa, ,,21 de lecții pentru secolul XXI”, că Revoluția
Industrială ne-a lăsat moștenire teoria educațională a liniei de producție. ,,În centrul
orașului se află o clădire mare din beton împărțită în mai multe încăperi
identice, iar fiecare încăpere este dotată cu rânduri de bănci și scaune. La
sunetul unui clopoțel, mergi în una dintre aceste încăperi împreună cu alți 30
de copii care sunt de aceeași vârstă cu tine. Din oră în oră, intră câte un
adult și începe să vorbească. Cu toții sunt plătiți de stat să facă asta. Unul
dintre ei vă povestește despre forma Pământului, altul vă spune despre trecutul
omului, iar un al treilea vă povestește despre corpul uman.’’
Îți sună cunoscut,
așa-i?
În
primă instanță ne putem poate amuza de acest model, întrucât ni se pare că este
perimat pentru generația de elevi de astăzi, oricâte realizări ar fi avut în
trecut. Educația se tot schimbă în ultimii zeci de ani: schimbăm denumirea vacanțelor,
transformăm semestrele în module, evaluările sunt fie mai multe, fie mai
puține...își tot schimbă forma, dar fondul ba.
Însă până în clipa de față nu am
creat o alternativa viabilă. Cu siguranță nu o alternativă accesibilă, care să
poată fi implementată și în zonele rurale, nu numai în suburbiile înstărite din
marile orașe.
Bibliografie:
Yuval Noah
Harari - 21 de lecții pentru secolul XXI
Titu
Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română
No comments:
Post a Comment