The Marshmallow Test - Controlarea impulsurilor

 

      Imaginati-vă că aveți patru ani și că cineva vă face următoarea propunere: dacă așteptați până ce facem câteva comisioane, vei căpăta ca premiu două bezele. Dacă nu poți să aștepți până atunci, primești numai una - dar ți-o dau chiar acum. Sigur că aceasta este o adevărată provocare pentru mintea unui copil de patru ani, acest microcosmos al veșnicei bătălii dintre implus și abținere, dintre sine și eu, dintre dorință și autocontrol, dintre răsplata și amânare. În funcție de ceea ce alege copilul, acest test poate fi grăitor; el oferă nu numai o interpretare a caracterului, dar și a traiectoriei pe care o va avea probabil în viață.

        Nu există un talent psihologic mai important decât de a rezista la impulsuri. Aceasta este baza autocontrolului emoțional, având în vedere că toate emoțiile, prin însăși natura lor, duc într-un fel sau altul la un impuls, spre o acțiune.

       Un remarcabil studiu în care unui copil de patru ani i s-a pus în față o bezea arată cât de importantă este capacitatea de ținere în frâu a emoțiilor și de amânare a impulsului. Acest studiu a fost început de psihologul Walter Mischel în anii 1960, la o grădiniță din cadrul campusului universitar Stanford, și i-a numărat mai ales pe copiii celor de la facultatea Stanford, absolvenți și alți angajați, studiul urmărindu-i pe acei copii de patru ani și în timp, până la terminarea liceului.

    Unii copii de patru ani au fost nevoiți să aștepte cincisprezece sau douăzeci de minute, ceea ce cu siguranță li s-a părut o veșnicie, până ce s-a întors cel care făcea experiența. Ca să se sprijine în lupta lor interioară, ei și-au acoperit ochii ca să nu se uite la ispită sau au stat cu mânile în poală vorbind între ei, cântând, jucâdu-se, până ce uneori chiar au obosit și au adormit. Acești preșcolari curajoși și hotărâți au primit răsplata celor două prăjituri. Dar alții, mai impulsivi, au și înfășcat o prăjitură de îndată ce persoana care coordona experimentul a ieșit din încăpere pentru a-și face ,,comisioanele”.

    Diferența emoțională și socială între preșcolarii care au înșfăcat prăjitura și cei care au avut răbdare a fost enormă. Cei care au rezistat ispitei la patru ani au devenit între timp adolescenți mult mai competenți din punct de vedere social: erau eficienți, siguri pe ei și mai capabili să se adapteze frustrărilor vieții. Era mai puțin probabil că ar fi putut să cedeze nervos, să înțepenească de frică sau să dea înapoi din cauza stresului ori să fie ușor de dezorganizat sau de năucit într-o stare de tensiune; ei au înfruntat provocări și nu au abandonat nici măcar în fața marilor dificultăți; au fost încrezători în sine și demni de încredere. Au luat inițiative și s-au implicat în proiecte. După zece ani, erau în continuare în stare să amâne răsplata, urmărindu-și scopurile.

      Copiii care au înșfăcat prăjitura, aproximativ o treime din total, au dat dovadă de mai puține calități, prezentând un portret mai degrabă tulbure din punct de vedere psihologic. În adolescență, erau timizi în privința legăturilor sociale; sau erau încăpățânați și indeciși; vulnerabili în fața frustrărilor; se considerau ,,răi” sau nedemni; dădeau înapoi sau se blocau în fața stresului; se simțeau nesiguri și nemulțumiți pentru că nu ,,obținuseră destul”; cădeau ușor pradă geloziei sau invidiei; reacționau exagerat la orice lucru care îi irita. Și după toți acești ani, tot nu erau în stare să își amâne răsplata.

   Așadar ceea ce remarcăm la o vârstă fragedă se dezvoltă la scară mare la nivelul competențelor sociale și emoționale de-a lungul vieții.

    Și mai surprinzător este faptul că atunci când copiii testați au fost evaluați din nou la sfârșitul liceului, cei care la patru ani așteptaseră cu răbdare erau studenții mult mai buni decât cei care acționaseră sub îndemnul imboldului. Conform evaluării, ei erau din punct de vedere academic mai competenți: mai capabili să își transpună ideile în cuvinte, să folosească logica și să reacționeze logic, să se concentreze, să-și facă planuri pe care să le respecte și mai dorinici să învețe.

    Să învățăm să avem răbdare, zic! Nu de alta, dar se pare că efortul răbdării este recompensat pe măsură!

 

Bibliografie:

            Daniel Goleman - Inteligența emoțională

            https://www.thoughtco.com/the-marshmallow-test-4707284

https://www.newyorker.com/science/maria-konnikova/struggles-psychologist-studying-self-control