Îmbrățișează-ți puiul!

 

            Sufletul nostru are nevoie de iubire. Suntem născuți din iubire, ne hrănim cu iubire și ne întoarcem în iubire. Îmbrățișarea este cel mai amplu act de iubire, este cea mai bună formă de a crește și înflori, este cea mai bună metodă terapeutică pentru vindecarea rănilor sufletești.

            Așa cum trupul are nevoie de apă, hrană, odihnă, tot așa sufletul are nevoie de iubire și de îmbrățișari din iubire. Un studiu mai atent al specialiștilor în psihologia comportamentală spune că avem nevoie de cel puțin patru îmbrățisări pe zi ca să ne simțim bine, confortabili și fericiți. Psihologii, biologii și neurocercetătorii din lumea întreagă s-au pus de acord că îmbrățișarea are o putere extraordinară asupra declanșării chimiei pozitive de la creier înspre tot corpul, care ne susține activitatea celulară la cel mai înalt nivel de performanță.

            Oamenii sunt construiți să primească și să ofere îmbrățișări, iar îmbrățișarea este în sine o formă de contact primară și socială, este o formă de comunicare, o nevoie esențială, ea ajutând la dezvoltarea și menținerea sănătății fizice și emoționale atât a copiilor, cât și a adulților.

            Îmbrățișările au o conotație vindecătoare. Atingerea, gesturile tandre din iubire au un efect terapeutic de vindecare. Într-o lume plină de iubire, terapia nu ar fi necesară; iubirea ar fi mai mult decât suficientă. Dacă nu este îmbrățișat și sărutat suficient, copilul nu poate crește normal. Lui îi lipsește un anumit tip de hrană. Sufletul are nevoie de hrană, la fel ca și trupul. Îi poți îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacă nu-l îmbrățisezi niciodată sau nu îți arăți iubirea față de el, psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simți tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. El a fost ,,hrănit” fizic, dar nu și afectiv.

         Copilul, ca și adultul, simte nevoia să fie dorit. Aceasta este una dintre principalele nevoie ale ființei umane. Dacă nu se simte iubit, omul începe să se ofilească. Dacă simte că viața sa nu contează pentru nimeni, ea își pierde semnificația chiar pentru el însuși.

            Iubirea asigură încrederea, siguranța copilului, credința că este acceptat, dorit, validat. Așa cum respirația este esențială pentru corpul fizic, iubirea reprezintă respirația interioară a sufletului, iar aceasta trăiește prin iubire.