Una dintre cele mai dificile
clase la care am predat a fost în primul an ca profesor: clasa a 7-a B. Aproape la
fiecare oră se comportau într-un mod cât mai nefiresc. Fiecare lecție cu a 7-a
B mă chinuia încă dinainte de a intra la oră, mă simțeam jalnic și deprimată în
timpul ei și, adesea, după oră, îmi lăsa senzația că sunt o epavă în stare de
șoc, legată de jur împrejur cu sfori și bandă adezivă, forțându-mă să-mi
stăpânesc lacrimile care mi se adunau în ochi, ceea ce îmi amenința imaginea
din cancelarie.
Până la
sfârșitul clasei a șaptea, au devenit clasa preferată. Îi adoram. Și a fost,
după cum, simțindu-se elevii acelei clase suficient de apropiați de mine, ei
înșiși au recunoscut, unul dintre acele puține momente din viața mea în care o
astfel de afecțiune a fost, cel puțin parțial, reciprocă.
În următorul
an, eu și clasa a 8-a B am vorbit despre primele zile împreună. Oh, ce ne-am
mai amuzat de cât de greu fusese anul anterior! Și-au amintit cât de groaznici
fuseseră în acele zile din primul semestru. Le părea rău că se comportaseră așa
de oribil, dar, după cum a subliniat unul dintre ei, eram cam al treilea
profesor de limba engleză care intra la clasa lor în acel an. De fapt, chiar mă
plăcuseră (vorba vine, puțin, dar nu chiar) din primul moment, dar niciun
profesor de limba engleză nu rămăsese suficient de mult ca să le descopere și
partea bună și, destul de rezonabil, nu
vedeau niciun motiv pentru care să creadă altceva și despre mine, în
consecință, nu aveau de ce să-și etaleze latura frumoasă. Nu voiau să se
atașeze prea mult de mine, pentru că asta ar fi însemnat ca ei să fie și mai
dezamăgiți când i-aș fi părăsit, căci era inevitabil să se întample așa ceva,
îndeosebi după ce se comportaseră atât de cumplit!
Este un
adevăr trist acela că, de-a lungul carierei tale de profesor, vei preda multor
elevi care s-au obișnuit prea mult ca adulții să-I dezamăgească. Dar și mai
trist este că mulți dintre ei sunt obișnuiți ca adulții la care țin cel mai
mult să-i părăsească(mulți optând să plece de lângă ei pentru a le oferi o
situație material mai bună). Pune-te în locul lor! Reacția ta ar putea fi una
normala când ai experimenta o asemenea pierdere la o vârstă atât de frageda?
Prin comportamentul lor îngrozitor în acele zile din primul semestru, clasa a
7-a își putea alimenta măcar o parte din energia lor prin cedarea inevitabilă a
profesorului. Ei au fost cauza acestui lucru. Ei erau cei mai tari, mai
puternici și cei mai răi. Faptul că adulții îi părăseau era complet sub
controlul lor. Nu erau deloc neajutorați, nici vulnerabili și în niciun fel de
care le-ar fi fost teamă că ar putea deveni unul dintre cele mai întunecate
momente ale fricii lor. Erau căpitanii propriului destin.
Ai putea
crede că ești un profesor de nimic, care face o muncă de doi bani, când te afli
în fața clasei, dar ești mult mai rău de atât, când nu ești acolo. Așa că fă-ți
apariția! Încasează ,,palmele” pe care le primești. Răsplătește-i cu zâmbete.
În decursul a șase luni vei realiza ceea ce unii profesori numesc ,,efectul
mingii de bowling”. Îi vei
cuceri unul câte unul. Vei observa inițial vreo doi copii care sunt mai puțin
potrivnici față de învățare și față de tine decât sunt ceilalți. După o vreme,
s-ar putea să și se alăture alți doi. Apoi îi vei ,,doborî” unul câte unul,
ca pe niște popice de pe pista de bowling, până ce vei avea un grup decis să
fie de partea ta și a materiei pe care o predai. În cele din urmă, chiar și cea
mai tare piatră se sparge și vei avea parte de acel moment profund de bucurie
epifanică în cariera ta de profesor. Prima lecție cu adevărat bună cu clasa
foarte dificilă, când începi să realizezi că este posibil. Tu poți face asta!
Elevilor
le plac profesorii care sunt prezenți în fiecare zi. Dacă îți faci o reputație
printre copii ca având o prezență bună la ore, asta va da roade în ceea ce
privește comportamentul lor. Vei fi întotdeauna în topul evenimentelor
petrecute cu o zi înainte, iar copiii îți vor respecta devotamentul pe care îl
arăți prin prezența ta constantă.
No comments:
Post a Comment