Goana după fericire și succes

 

                Unul dintre lucrurile care ne tulbură în cea mai mare măsură liniștea și bucuria ca părinți este ideea că cei mici trebuie să aibă succes și să fie întotdeauna fericiți. Nimic nu creează mai mult stres și conflict între părinți și copil decât aceste două noțiuni.

          Întreabă orice părinte ce-și dorește cel mai mult pentru copilul lui și o să-ți răspundă din reflex: ,,vreau să fie fericit și să aibă succes.” Ideea de a dori ceva pentru oricine altcineva este profund problematică. Una este să le vrei binele oamenilor, dar să le dorești ceva concret – cum ar fi să aibă succes sau să fie fericiți – înseamnă să-i controlezi. Imaginează-ți că muncești ca să obții o diplomă de absolvire și că întâmpini dificultăți, iar o amică vine la tine și, în loc să înțeleagă prin ce treci, își exprimă dezamăgirea în privința strădaniilor tale. Îți spune: ,, Nu pot să cred că nu ești fericită! Nu mai fi tristă!”.

Pun pariu că atitudinea ei te-ai zdrobi și te-ar răni groaznic. Cu siguranță, te-ai îndepărta și te-ai închide în tine, nu-i așa? Ei bine, exact așa ne purtăm cu copiii noștri. Suntem atât de atașați de dorința de a-i vedea fericiți și realizați, încât îi facem să se simtă nevrednici când nu sunt așa.

          Sigur vă întrebați ce-i greșit în faptul că vrem ca micuții noștri să fie fericiți și să aibă succes? Asta le dorim și partenerilor, părinților și prietenilor noștri, nu?

Când dorim aceste lucruri pentru copiii noșstri, nu adoptăm doar atitudinea pasivă prin care le oferim gândurile noastre de bine celorlalți oameni din viețile noastre. Dimpotrivă, sunt niște dorințe și asteptări active pe care le proiectam asupra celor mici. Îi îngrădim în viziunea noastră despre cum ar trebui să arate fericirea și succesul, fără să le oferim libertatea de a explora, de a o da în bară, de a se întrista sau înfuria și de a învăța prețioasa lecție că harababura și frumusețea vieții merg mână în mână.

          Fericirea și succesul sunt idei de care ne atașăm fără să ne dăm seama că sunt lipsite de o semnificație durabilă. Din cauza atașamentului nostru orb față de ele, oricând ne vedem copiii nefericiți sau lipsiți de succes, ne pierdem mințile. Când observăm că cei mici plâng, vrem să le curmăm imediat suferința – și lor, și nouă înșine. Când vedem că dau cu bâta în baltă la școală, vrem să îi pedepsim sau să dregem situația. Atașamentul nostru de aceste două concepte – fericire și succes – ne pune bețe în roate și ne provoacă o durere și o suferință nejustificată.

          Aceste idei despre fericire și succes sunt înrădăcinate în noi din copilărie și fac parte din cultura noastră. Societatea noastră se axează pe aceste idei. Suntem dependenți de ele. Până nu ne dăm seama cât de goale sunt, vom continua să picăm în capcana dorinței de fericire și succes pentru copiii noștri și vom suferi când ei nu întruchipează aceste calități.

          Să ne pese de copiii noșstri înseamnă să îi acceptăm așa cum sunt. Dacă sunt triști, să-i lăsăm să fie triști. Dacă sunt furioși, să-i lăsăm să fie furioși.

          Haideți să coborâm din trenul fericirii și al succesului! Nu există o asemenea destinație și, dacă nu ne dăm jos, vom porni într-o aventură fără sfârșit, căutând veșnic și negăsind niciodată. Chiar dacă dorim cu toții ca copiii noștri să se simtă voioși în viețile lor, trebuie să ne dăm seama că pur și simplu nu există niciun om pe pământ care să se poată simți așa zi de zi. Fiecare om trece prin perioade în existența lui în care se simte înfricoșat, frustrat, trist și ratat. Și știi ceva? Este normal. Este omenesc. Este acceptabil.

          Să eliminăm ,,fericire” și ,,succes” de pe planșele viziunilor noastre și să le înlocuim cu ,,prezență” și ,,experiență” . În felul ăsta, copiii noștri își pot lăsa viețile să se desfășoare așa cum le este sortit să o facă, fără să-i judecăm pentru a fi orice altceva decât sunt. Este un dar minunat pe care-l putem oferi copiilor noștri.