Puterea de a-ți păstra calmul

 

                Poate fi dificil să respecți spațiul copilului tău, pentru că acest lucru îți cere să-ți confrunți propria anxietate. Să-i ofer spațiu copilului meu? Și dacă începe să ascundă lucruri de mine? Dacă începe să ia decizii greșite? Dacă se rănește singur? Dacă se simte abandonat? Dacă are probleme? Dacă, dacă, dacă?

            În spatele invaziei spațiului copiilor noștri se află întotdeauna, desigur, propria noastră reactivitate anxioasă. Nu putem să-i lăsăm să se chinuie prea mult, pentru că avem nevoie ca ei să facă lucrul respectiv, indiferent despre ce e vorba, repede. Nu-i putem lăsa să se simtă rău sau să fie extrem de țâfnoși într-o zi, pentru că asta se reflectă asupra vieții lor, pe care noi considerăm responsabilitatea noastră. Devenim reactivi în privința camerei lor dezordonate, deoarece credem că devin leneși, și nu putem lăsa să se întâmplă asta, pentru că ar fi împotriva a tot ceea ce ne-au învățat părinții noștri și așa mai departe.

            Ne este atât de teamă să le dăm copiilor noștri propria cameră pentru că ne temem de ceea ce ar putea face cu ea. E posibil ca astfel să le permitem să-și ,,taie singuri craca de sub picioare”. Înțeleg această teamă și o împărtășesc. Și da, există cu siguranță grade de separare și de spațiu adecvate vârstei.

            Ca părinte ar trebui să înveți să acționezi în baza respectului pentru cele mai înalte principii ale tale, nu ca reacție la cele mai profunde temeri. Nu trebuie să acționezi în baza fricii, pentru că, dacă o faci, vei crea inevitabil întocmai rezultatul de care ți-e atât de teamă. Căutând anxioși prin telefoanele, rețelele de socializare, ghiozdanele și camerele copiilor noștri, nu vom spori șansele ca ei să vină voluntar la noi - vor depune pur și simplu mai mult efort pentru a se ascunde de noi.

            Importanța de a le oferi copiilor tăi mai mult spațiu pe măsură ce cresc este mult mai mare decât teama legată de ce ar putea face cu spațiul respectiv. Așa trebuie să stea lucrurile, altfel te vei simți constant forțat să te concentrezi asupra copiilor tăi, să te simți responsabil pentru ei, să continui să orbitezi în jurul lor, și așa mai departe.

            Dar atunci când extindem față de spațiul copiilor același tip de respect pe care ni-l dorim și pentru spațiul nostru, atunci fii pe fază. Vei fi uimit de ceea ce se va întâmpla. Întrebarea este: poți să te calmezi suficient pentru a crea cu adevărat spațiul respectiv? Eu cred că DA! PUTEM!